Sa ne aducem aminte ce articole am scris in luna Iulie, 2010

Donald “Arta programarii” Knuth

America, anii ‘40. Detinatorul unei cofetarii, pe numele sau Ziegler, lanseaza in scop de marketing un concurs: cine reuseste sa gaseasca cele mai multe cuvinte care sa fie formate din literele frazei: “Ziegler’s Giant Bar”?

Un pusti se preface bolnav, lipseste de la scoala 2 saptamani si in aceasta perioada gaseste peste 4500 de cuvinte. Juriul concursului nu reusise sa gaseasca decat vreo 2500 de cuvinte si folosisera si apostroful din fraza. In urma acestui episod, scoala luterana unde tatal pustiului era profesor, primeste ca premiu un TV color. Pustiul se numeste Donald Ervin Knuth si avea sa faca din programare o arta.

Donald se naste in 1938, in Milwaukee. Tatal sau, fiind profesor la o scoala luterana, in fiecare duminica canta la orga in corul bisericii. Micutul Donald, din familie si, mai tarziu, din scoala avea sa se “pricopseasca” cu o pasiune pentru muzica, la care nu avea sa renunte niciodata. Era talentat in multe domenii si avea sa urmeze mai multe cariere (poate si din pricina faptului ca a fost intotdeauna nehotarat in privinta carierei). (Citeste tot articolul…)

Pe tine ce te face fericit(a)?

“Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza”

Am mai auzit acesta intrebare pe undeva candva dar nu mai imi amintesc unde si cand…ehhh omul de la o varsta mai si uita…

Sa vedem ce ar putea spune in plus despre fericire (in plus la stivele de randuri, cu tema fericire ,aruncate in univers ) o fata novice in ale vietii…o fata careia ii place Minulescu/Vivaldi/Chopen/Strauss/Smokie … o fata care daca este lasata sa umble desculta in timp ce simte vantul jucandu-se in parul ei  se simte stapana universului…o fata care in momentul in care isi  mai adauga o carte in biblioteca se simte cel mai bogat om de pe pamant…o fata care asterene randuri pe coala alba in timp ce asculta Dave Koz si  savureaza o cafea cu gust de catifea…o fata care e mai incapatanata decat magarita lui Balaam(a se vedea Numeri capitolul 22)…o fata care e innebunita dupa viteza, cai putere, muzica si arta in general (si care se tot intreaba de ce s-o fi facut economist??) (Citeste tot articolul…)

Niklaus Pascal

Pe la sfarsitul anilor ‘60 lumea informatica era impartita in doua: mediul academic si mediul comercial. Inginerii si savantii programau in Fortran, care era un limbaj orientat spre calcule matematice. Ceilalti programau in Cobol, care era un limbaj de programare orientat mai mult catre lucrul cu caractere si calcule simpliste. Universitatile faceau eforturi mari pentru a dezolvta un limbaj “generalist” care sa se utilizeze cu succes in mai multe domenii de activitate. Rezultatul s-a numit Algol. Cel despre care vom vorbi astazi a contribuit la dezvoltarea Algolului, dar istoria informaticii il va consemna mai degraba ca inventatorul limbajului perfect pentru invatarea algoritmicii: Pascalul.

Winterthur este un oraş în cantonul Zürich din Elveţia. În dialectul local este uneori abreviat Winti. Aici se naste pe 15 februarie 1934 Niklaus Wirth. De mic arata o atractie deosebita pentru tehnologie, care a fost alimentata din plin de biblioteca tatalui sau (profesor de geografie). Opteaza pentru o cariera pe partea de electronica si urmeaza cursurile ETH (Institutul Federal de Tehnologie) din Zurich, pe care il absolveste in anul 1959. (Citeste tot articolul…)

Stiri, stiri…

Azi mi-am dat seama ca am un mare defect. Profesional. Din cauza faptului k dezvolt siteuri web si scriu pentru diverse publicatii sau pur si simplu pentru blogul meu, atunci cand citesc un ziar, cand vad un site sau cand ma uit la stirile de la TV, primele lucruri pe care le vad sunt: machetarea, ierarhizarea, asezarea in pagina, pozitionarea pozelor, “montarea” imaginilor si a sunetelor. Sunt un soi de “devorator” profesionist de presa.

Nu va grabiti, bineinteles ca nu e de bine. Exista o magie a cititorului “nevinovat”, care citeste presa pentru a afla ce se mai intampla nu ce platforma foloseste site-ul pe care e publicata stirea. Cu toate astea pe la orele 19:00 ma asez confortabil in fata TV-ului (de cate ori programul imi permite, adica destul de rar). De ce? Pai ca sa o aud pe Andreea Esca cum vorbeste despre babe violate, despre taieri de pensii, despre Basescu si Nastase, despre crimele traditionale din carciumile de la sate. (Citeste tot articolul…)

Vocea de la radio

In loc sa ma uit la meci si sa tin cu Olanda, eu scriu….
Ce sa fac daca m-am nascut scriitor. De ce scriu in timpul meciului? Buna si grea intrebare. Cel mai bun raspuns este si cel mai simplu: acum am intrat in starea aceea de scris (stare in care intru destul de rar). Crezi ca voi scrie despre inundatii, sau despre PDL, sau despre cota TVA-ului? Te inseli. Nu ca nu ar fi lucruri importante si lucruri pe care as vrea sa le comentez, dar acum nu am chef nici de prosti, nici de masuri luate de prosti. Acum am chef…de vocea de la radio. (Si de un masaj.) (Citeste tot articolul…)