Un Manelist

“Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza”

Am mai auzit acesta intrebare pe undeva candva dar nu mai imi amintesc unde si cand…ehhh omul de la o varsta mai si uita…

Sa vedem ce ar putea spune in plus despre fericire (in plus la stivele de randuri, cu tema fericire ,aruncate in univers ) o fata novice in ale vietii…o fata careia ii place Minulescu/Vivaldi/Chopen/Strauss/Smokie … o fata care daca este lasata sa umble desculta in timp ce simte vantul jucandu-se in parul ei  se simte stapana universului…o fata care in momentul in care isi  mai adauga o carte in biblioteca se simte cel mai bogat om de pe pamant…o fata care asterene randuri pe coala alba in timp ce asculta Dave Koz si  savureaza o cafea cu gust de catifea…o fata care e mai incapatanata decat magarita lui Balaam(a se vedea Numeri capitolul 22)…o fata care e innebunita dupa viteza, cai putere, muzica si arta in general (si care se tot intreaba de ce s-o fi facut economist??)

O fata care uneori e mult prea sensibila pentru secolul in care traieste ..o fata care in plina vara asculta colinde ( da ai citit bine colinde si da azi e 6 iulie 2010) si face asta nu doar pentru ca s-au nimerit in playlist-ul ei, nu nu…ea le-a cautat Paranteza: daca o sa ii  spuneti ca e nebuna , nu se supara…da, ea nu sufera de nebunie ea se bucura de ea in fiecare zi, inchid paranteza… Fericirea pentru ea poate fi numit si sentimentul care ii face sufletul sa prinda aripi in momentul in care e la calarie…sau feelingul cu tenta de blue care ii incolteste in inima cand asculta Buddah Bar-Wish you were here…

Ce ar mai putea spune acesta fata despre fericire…?

Fericirea o fi sa ai bani multi in cont?…pentru unii (multi) poate da , desi sunt sigura ca fericirea e invers proportionala cu numarul zerourilor care compun sumele din conturi…Fericirea o fi atunci cand totul iti merge bine , esti avansat la locul de munca, copii tai sunt realizati, casa ta are anul acesta cu un etaj mai mult decat avea anul trecut, nevasta ta are un rid mai putin datorita domnului “tinerete fara batranete”…oare fericirea e ceva personalizat sau e ceva universal?…daca voi intreba un absolvent de clasa a XII ce e fericirea probail va raspunde ca fericirea e ceea ce simti cand vezi ca ai luat BAC-ul cu 10(desi in Romania a lua 10 la examen nu este = cu a fi elev/student de 10)…

Daca voi intreba un barbat proaspat tatic ce e fericirea probabil imi va raspunde ca e acel sentiment care i-a inundat sufletul cand a tinut prima data in brate acea fiinta mica cu nasuc roz…fiinta neajutorata care e o parte din el…da asta zic si eu ca e o forma a fericirii…daca o intreb pe Pitzi ,care sta la semafor cu buzele tuguiate si tinuta strategic aleasa pentru a atrage privile , ce e fericirea probabil imi va raspunde (in timp ce –si unduieste  formele la fel ca un sarpe cu clopotei si imi vorbeste pe un ton din ala pisicesc) : ”pentru mine fericirea e atunci cand am sucesuri la barbatii cu bani care imi cumpara geanata aceea LV pe care mi-o doresc atat de mult)…pentru batranica care sta la coada la farmacie fericirea probabil e sentimentul care il simte cand ajunge acasa si de la medicamente i-au mai ramas si bani sa plateasca curentul pe luna aceasta…

Si dupa atatea intrebari …ma opresc, procesez informatia si spun : fericirea e ceva personal (daca te asteptai la un raspuns mai filozofic si inovator, imi pare rau ca te-am dezamgit, dar nu sunt eu cea destinata sa aflu ce e fericirea/ ce –i face pe oameni  fericiti)…

Pentru mine fericirea ia mereu alte forme…ma simt fericita dimineazta cand deschid ochii (daca nu ma trezeam:-?) si simt razele calde ale soarelui mangaidu-mi obrazul… ma simt fericita de lumina lui binevoitoare ( dupa 9 ore in care stai la lumina artificiala parca inveti sa apreciezi soarele si lumina)… si tot atunci ma simt fericita ca mi-a trecut durerea groaznica de cap care m-a chinuit cu o seara inainte… ma simt fericita ca trebuie doar sa rotesc  un robinet si aud clipocitul apei (spre deosebire de strabunica mea care pentru a se bucura de asta trebuia sa parcurga o oarecare distanta pana la raul care traversa satul)…

Ma face fericita gustul cafelei si mirosul de cafea prospata – inseamna ca tocmai a inceput o noua zi… ma face fericita ciocolata care sta in sertarul  biroului(ca sa fie la indemana) si care ma astepta apetisanta (ooo asta chiar ma face fericita)… ma face fericita gaji cand ii aud vocea somnorasa (si mofturoasa ca iar a trebuit sa iasa cu Jimi la plimbare la 6 dimineatza) ca sa imi spuna buna dimineata (si aud aceasta voce de 5 ani in fiecare dimineata:P)… ma face fericita amintirea bunicului meu care a fost un om special si simplu fapt ca imi amintesc de el imi aduce zambetul pe buze… ma face fericita muzica (aproape) de orice fel oricat de tare ar fi…ma fac fericita momentele in care pot sa ma joc cu Jimi al meu cand ii vad acei ochi sinceri (cum sunt sigura ca asa sinceri nu voi mai gasi altii pe lume) cu scanteiaza de fericire cand ma intorc acasa…dar oare toate astea sunt fericirea adevarata?????

Fericirea adevarata …aceea pe care nu o primesti mostenire, nu ti-o face nimeni cadou si nu iti este daruita de o femeie frumoasa…ci acea fericire pe care o simti pur si simplu fara a avea un motiv anume…acea fericire care vine de sus …acele sentmente/trairi  care dau buzelor o forma concava…am auzit undeva /candva o comparatie referitoare la fericire care mi-a ramas in minte : ”Pentru mine, fericirea e ca un sac de rafie in care torni faina si apoi il scuturi.

Mereu va iesi faina prin micii pori ai sacului. Asa ajungi sa dai din fericirea ta si celor din jur. Iar daca pe langa sac mai misuna un soarece infometat numit nevoie de a oferi dragoste cuiva, asta iti va gauri sacul vizibil, multa faina se va imprastia, dar niciodata toata.”

Fericirea o simt traind… Traind viata, traind visul, traind idealul, traindu-mi propria poveste… sau traind clipa… zambind, cantand, dansand pe ritmul propriei mele  melodii pe care am creat-o partitura cu partitura in baza aspiratiilor si gandurilor mele… “Fericirea este sa stii sa iti doresti ceea ce ai deja”…acest lucru implica sa stii sa dansezi pe propria ta melodie…Ei bine, la auzul propriei melodii, fiecare om, priceput sau nu, devine coregraf, prim-solist, dansator de ocazie, animator sau individ care, cu sau fara intentie, ii poate calca pe ceilalti pe picioare, poate dansa pe langa ritm sau poate strica tot farmecul melodiei si asa ajunge sa piarda ceea ce a avut…

Foarte bine punctat (cine o fi pus punctul): ”Fericirea este un etern santier in lucru”. Este adevarat ca azi fast-food-ul s-a mutat si la noi in suflete si functionam la turatie maxima: lucram repede, citim repede, circulam cu masina repede, vorbim repede, mancam repede, iubim repede. Viteza nu este neaparat un lucru rau, ritmul alert ne poate inviora, elibera si umple de energie, dar, desi lumea se afla in miscare, nu evolueaza liniar si uniform ci parcurge niste zig-zag-uri in labirintul carora ne pierdem reperele. Daca ne extragem din acest vartej ametitor si facem putina dirigentie cu propria persoana ajungem la concluzia ca fericirea nu se vaneaza, goana dupa castiguri la loto, o vila pe malul marii, o masina de fite, un avion de lux, hainele de firma sau o viata opulenta sunt doar niste ingrediente frivole care ne fac doar proprietari de bunuri, dar nu si proprietarii fericirii…pentru ca fericirea inseamna substanta…

Fericirea se invata pe drum intrucat ea este o cautare, o perpetua intrebare a omului asupra lui insusi si asupra lumii intregi, o permanenta dezbatere, un dialog niciodata definitiv incheiat, fericirea este o scoala in care nu conteaza cine da si cine primeste, dar in care toti au de castigat. Suntem facuti sa vrem mai mult, sa evoluam, iar daca vrem sa cautam fericirea trebuie sa muncim mai mult pentru ea si asta implica sa trecem prin anumite etape si sa parcurgem un periplu cognitiv complex si continuu pentru a putea inalta caramida cu caramida o constructie solida si mareata… Potrivit altor conceptii, fericirea nu este inteleasa ca ideal, ci ca stare a sufletului nostru: fie ca o stare de bucurie, placere, exaltare, fie ca una de liniste, impacare, seninatate, beatitudine. Inteleasa in acest fel, fericirea nu mai este intangibila: ea depinde de fiecare dintre noi, o cautam in noi insine, si tot in noi se gaseste si calea catre dobandirea ei. De pilda, putem  socoti ca dobandirea fericirii se poate realiza pe calea cunoasterii, pe calea iubirii si pe cea a credintei.

“Eu sunt minunea lumii”, spunea ieri trandafirul.
“Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?”
Canta privighetoarea si repeta zefirul:
“O zi de fericire un an de lacrimi cere.”

(Omar Khayyãm)

Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
“N-ai dezlegat nici una din marile întrebari”.

Si acuma vin si te intreb : Pe tine ce te face fericit(a)????

By Tirzah

**** si acuma draga cititor ai face bine sa aberezi raspunzand la intrebare ca astfel numarul vizitatorilor sa creasca si astfel sa nu-i para rau domnului FD ca s-o pricopsit cu mine pe site:P